Gigi Căciuleanu
Citesc în jurnal că au apărut pe undeva, prin străfundurile oceanului terestru, 130 şi ceva de specii noi care pot respira fără oxigen. Poate că, fără să ştim de ele, în fiecare zi, prin fundurile oceanelor, apar alte noi specii care respiră altcumva decât cele de noi cunoscute. Şi poate că, probabil chiar destul de curând, treptat-treptat, se vor urca înspre suprafaţă ca să-şi facă într-o bună zi, precum Afrodita, apariţia din spuma mării pentru a civiliza o planetă în căutare de noi locuitori ceva mai umani ca noi…
Pe de altă parte: Planeta ne prepară:
-> cum să învingem fără să ne rănim…
-> cum să omorâm fără să ne doară…
-> Jocurile sportive (în frunte cu laş-ucigaşa corrida) sunt reminiscenţe ale momentelor în care cel care înfigea cuţitul risca să i se dea înapoi cu toporul în cap…
-> Şahul, tablele, pokerul, toate jocurile în care înfruntarea se face stând frumos pe scaun, ne învaţă cum să învingem fără să ne rănim…
-> Jocurile electronice în care omorul a devenit un sport pentru copii ne pregătesc cum să omorâm fără să ne doară…
Da, planeta SE,
şi, pe de altă parte,
NE prepară:
-> Cum să ne exterminăm cât mai repede, eficient şi fără remuşcări, înainte ca oxigenul, precum odinioară dinozaurii, să dispară totalmente de pe faţa pământului…
Pămînt Planetă scăldată în lacrimi de soare
Cu buzele arse de săruturi de stea
Te asfixiem în chinuri Cu inimă rea
Batjocorind inocentele tale ere glaciare
Cu maimuţăreli de super adaptaţi În chingi
Te-am prins şi te măcinăm ca un virus letal
Vîrîndu-te cu de-a sila-n al nostru cuptor global
Chiar dacă tremuri atunci cînd de groază plîngi
Homo homini lupus în comparaţie cu noi
Lupii nu sînt decît biete nevinovate oi
Noi care De când fost-am izgoniţi din rai
Te-am condamnat cu ranchiunà să n-ai
Nici măcar o clipă de linişte Precum
şi sufletul nostru Lipsit de aceeasi pace
De care te-am lipsit mereu Se preface
Pe zi ce trece În pulbere şi scrum
Desen / Dessin / Dibujo : Gigi Căciuleanu
