Teodor-Mihail Gavrilă
Coboară Dumnezeu din Tronul Lui și-l află în mormânt, mort de patru zile. Iată, omul are simptomatologia morții: inerție, nu mișcă, este separat, izolat, închis, iar ieșirea îi este acoperită cu o piatră mare.
Nimeni dintre cei vii nu-l vrea pe mort, căci acesta miroase greu și este pătruns de descompunere. Așadar, pe omul cavernei (peștera este a orbului, a liliacului, a oricărei vietăți fotofobe), pe omul mormântului, pe omul livrat morții, Dumnezeu Însuși îl vrea, pe el îl caută cu dor, lui I se adresează și pentru el lăcrimează. Dorind însă să curme maladia și să lupte împotriva unui astfel de bici, în esență precum odinioară Attila, trebuie să stabilească un diagnostic.
Dar, oare, omul mormântului este bolnav?
Da, este profund infestat de moarte, frica morții l-a biruit și necunoașterea Învierii l-a legat în giulgiu.
Doctorul Hristos știe; l-a diagnosticat în sânul dragostei Sale și are un leac pentru el: Viața, pe Sine Însuși. L-a gătit pe Cruce…
Cum vindecă Acesta – Doctorul Suprem, contestat, totuși, de peste 2000 de ani – boala vremurilor noastre? Ca-ntodeauna: îl cheamă pe om AFARĂ! „Lazăre, vino afară!”, zice Domnul, și iese Lazăr. Înaintea lui, a chemat Hristos pe Maria, sora mortului, afară din casă, ca vindecarea omului să fie deplină – sufletească și trupească – de moartea fizică și de deznădejde, care nu este altceva decât moartea sufletului. Dacă Maria a ieșit în grabă, Lazăr abia se mișcă – este îmbrăcat, înfășurat chiar în combinezonul morții – o barieră închipuită a acestui virus-moarte.
Dacă sufletul ar fi vizibil, precum trupul, iar deznădejdea nu ar fi ascunsă ochilor fricoși, cum ar fi fost înfășurat sufletul Mariei, așijderea lui Lazăr, în giulgiul damnării eterne?
Semenii își acoperă fețele de teama morții și din pricina mirosului insuportabil, iar Hristos poruncește – cu puterea cu care a poruncit lumina întru începuturi – să fie dezlegat mortul, să fie eliberat bolnavul. Glasul lui Dumnezeu a răsunat în ființa mortului; Viața a cuvântat izbăvire și firescul a luat în „stăpânire” omul, slobozindu-l. Virusul morții a fost, fără tăgadă, aneantizat, întrucât (doar) pe cele ale morții le trimite Domnul în neființă.
Cine poate sta în fața Vieții? Cine poate înfrunta sau stăvili puhoiul Izvorului Vieții? Moartea? Nu, nicicum!
În fața Vieții stă doar plămada Ei, o altă viață. Viața naște Viață, iar Viața este Însuși Hristos Dumnezeu. Oglindirea Chipului – omul creat și restaurat în legea Chipului și spre asemănarea lui cu Dumnezeu – este cu adevărat neacoperită dinaintea Lui. Dacă moartea este incontestabilă, cu atât mai mult Viața.
Morții, îi cere demnitatea divină, ca omul să fie luat în pântecele pământului și acoperit, căci ea-moartea, l-a văduvit pe acest rege al Cosmosului de cinstea cu care l-a îmbrăcat odinioară Creatorul a toate. Precum nașterea din mitrasul mamei, tot așa și nașterea din adâncul pământului, devine o dezlegare, o eliberare.
Acum poruncește Dumnezeul creștinilor, prin ființa Bisericii, ca omul să fie viu; leprosul să iasă dintre dărămături spre cetate și să se vindece, iar firea este primenită prin chiar ieșirea din peșteră, prin părăsirea izolării.
Este vindecat omul-Dumnezeu în mijlocul mulțimii, nu în afara cetății.
Viața este Lumină, iar precum lumina nu se ascunde sub obroc ca să lumineze, ci precum Soarele se suie pe culmile Cerului, iar șarpele pe vârful toiagului înălțat în pustie, tot așa și Hristos se înalță pe Sine în mijlocul lumii, să-L vadă toți și să se vindece de moarte, să fie contaminați de Viața îmbrățișândă, din piscul Crucii.
Ce și cum lucrează Dumnezeul creștinilor?
La plinirea vremii, Dumnezeu, Care este iubire, și Care pe toate le face la vedere – liturghisește cu tot Universul, îl cheamă și îl caută pe cel pentru care a fost deranjat tot Cerul, ca să vină la întâlnire, să iasă din ascunziș, să se vadă omul cu Creatorul lui. Însăși vederea Lui este vindecare! Însăși îndrăznirea de a ne apropia de El este viață! Însăși încredințarea sorții în mâna Lui este izbăvire!
Aceasta știm și mărturisim, că fuga de Dumnezeu este doar întuneric, singurătate și moarte!
Sursă foto: aici
